Scris de Camelia Busu - Criticul de teatru Florica Ichim, redactor-şef al revistei „Teatrul azi” şi membru în juriul Festivalului de Teatru Scurt Oradea 2013 a acordat un interviu Jurnalului bihorean şi bihon.ro

Jurnal bihorean: Aţi mai fost la Oradea. Ce s-a schimbat în Festivalul de Teatru Scurt şi ce v-a reţinut atenţia după prima săptămână de festival?

Florica Ichim: Am fost doar anul trecut. Şi de atunci şi până anul acesta am fost foarte ocupată cu revista. Sunt în juriu, nu mă pronunţ încă. Totuşi, mi se pare selecţia din acest an mai ofertantă, mai variată şi cu destul de multe lucruri de luat în seamă.

J.B. – Multe teatre optează în stagiuni pentru piese în care este nevoie de actorul complet, care joacă, dansează, cântă. Este o provocare. Nu este riscant?

F.I. – Nu e riscant! Este obligatoriu ca teatrele să îşi formeze actori compleţi. Actorul care se trezeşte, vine la repetiţii şi apoi joacă seara, nu mai are şanse de evoluţie. Actorul care are ore de gimnastică, actorul care îşi educă vocea, care are ore de ascultat muzică şi de făcut muzică, ore de perfecţionat în ateliere cu regizori, este actorul acestui secol. N-ar mai avea timp de stat în restaurante. Văd teatru din 1945. Ştiu ce lucrau actorii abia după 1950, când am intrat în culise. Pentru un spectacol la Teatrul de Vară din Herăstrău se adunau maxim 50-60 de spectatori. Ştefan Iordache venea cu două ore mai devreme pentru exerciţii de mişcare, pentru a-şi pregăti vocea. Vom avea un salt foarte important de la teatrul cotidian, cu măscări de pe stradă, care aduce pe scenă existenţa, la teatrul de idei. Cuvântul îşi va recâştiga locul laolaltă cu celelalte mijloace de expresie.

Lucrez la o carte în care adun opiniile lui Liviu Ciulei despre meseriile sale şi ale altora despre creaţia lui în anii ’60. Cu tristeţe, ba chiar cu disperare vorbea de recâştigarea dicţiunii