Din capatul strazii nu se aude nimic. E liniste. Din cand in cand, se mai aud doar masinile vajaind pe bulevardul Pallady. Ma aflu pe strada ingusta si fara trotuare de la marginea Bucurestiului.
Pe masura ce inaintez incep sa deslusesc glasuri nemultumite. In fata adapostului ASPA, aproximativ 20 de oameni se bulucesc la poarta incuiata.
Reporterii televiziunilor privesc detasat spectacolul de pe margine, reprezentantii Vier Pfoten vocifereaza intr-un colt, iar o mana de oameni asteapta in fata portii pentru a adopta un catel.
Unii abia isi pot stapani lacrimile atunci cand isi amintesc de legea eutanasierii, altii sunt surescitati de moment si se bataie de pe un picior pe altul de nerabdare strangand in mana zgarzile pe care umeaza sa le puna cainilor scosi de acolo.
Din cand in cand, dube incarcate cu caini abia prinsi de pe strada intra pe poarta adapostului. Atunci oamenii se dezlantuie: "Criminalilor! Nu ii lasati sa intre! Hingheri nenorociti!". Barbatul care sta la poarta, in uniforma bleumarin, cel care decide cine intra si cine nu este exasperat. E strigat din toate partile, ba de la angajatii ASPA, ba de la oamenii tinuti in strada. Unii cer indicatii, altii il injura, presa cauta sa intre. E un haos total.
Uneori, portile se deschid si cate un caine e tarat afara cu latul de hingheri si urcat in masina celor care ii adopta.
Oamenii urla cand vad cum bietul animal se zbate la capatul batului de metal si cer sa nu mai fie transportati asa.
Totusi, cainele ajunge repede in bratele celor care au decis sa ii mai ofere o sansa la viata. Inca un suflet care a fost salvat. Odata urcati in masina si gata de plecare toata lumea le ureaza cainelui si noului stapan o viata frumoasa si sanatoasa.
