Cu câteva zile în urmă ne-am despărţit definitiv şi dureros de Onu Cazan, scriitorul implicat în nu puţine momente şi perioade decisive din existenţa Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi ale revistei ,,Bucovina literară”.

Ce-i drept, anul acesta susţinătorii literari din zonă l-au avut mai puţin aproape pe cunoscutul prozator, legat sufleteşte de Suceava şi de Bucovina, deşi rădăcinile sale se află pe meleagurile buzoiene.

Dar prozatorul şi-a definit existenţa literară în locurile atât de cunoscute şi îndrăgite din aceste orizonturi inegalabile de aici. Stau mărturie în acest sens nu puţinele manifestări literare de care şi-a legat numele şi s-a implicat în derularea unora din acestea. E suficient să amintim de numeroasele evenimente literare sucevene, precum şi de prezenţa sa pe drumul sinuos al apariţiei revistei ,,Bucovina literară”.

A nu se înţelege că Onu Cazan se caracteriza prin implicarea cu orice preţ într-o situaţie sau alta, pentru că însăşi neutralitatea sa a fost aceea de politicoasă reţinere, deşi derularea vieţii literare nu l-a putut niciodată exclude. De altfel, felul său prietenos şi săritor la nevoie l-a caracterizat de fiecare dată. Este demn de menţionat contribuţia ce a avut-o la apariţia şi susţinerea revistei ,,Bucovina literară” şi a Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

Onu Cazan n-a fost un intempestiv, altfel zis un băgăreţ cu orice preţ în desfăşurarea vieţii literare din Bucovina, ceea ce nu înseamnă că a stat deoparte, mulţumindu-se cu neimplicarea sa. Sunt binecunoscute prezenţele sale la mai toate evenimentele marcante ale vieţii literare din Suceava şi din zonă, în existenţa şi susţinerea publicaţiilor literare de aici.

Ca prozator, Onu Cazan a fost un model de observator neutru, care şi-a migălit textele, publicate fie în reviste, fie în culegeri, fie în volume proprii. Ce-i drept, a ştiut ca în rel