Un sanctuar circular cu diametrul de aproximativ 10 metri. Un al doilea sanctuar acum acoperit de vegetaţie dar, se pare, cercetat în anii 60 – 70. Alte două temple încă nelocalizate. Sunt doar câteva dintre misterele de la Feţele Albe. Din moment ce la Sarmizegetusa Regia nu s-a cercetat nici cinci la sută din ce se presupune că ar fi încă ascuns sub pământ, ori pe sub rădăcinile copacilor, la Feţele Albe situaţia este şi mai dificilă. Asta mai ales că aici, la fel ca cetăţile de la Blidaru sau Piatra Roşie, bani pentru săpături arheologice nu sunt, iar turismul se face nereglementat şi necontrolat.

1 /.

Aşezarea de la Feţele Albe este una dintre cele mai mari zone de locuire civilă din preajma Sarmizegetusei Regia. Aşa spun arheologii, iar argumente care să-i contrazică nu prea există încă. Locul se numeşte aşa pentru că localnicii numesc "feţe" cele aproximativ 30 de terase amenajate cu două mii de ani în urmă, de daci, în coasta muntelui, pe versantul sudic ce coboară până în Valea Albă.

Un urcuş destul de greu

La Feţele Albe se ajunge pe o cărare ce pleacă chiar din drumul spre Regia. Un indicator de după un podeţ situat la vreo trei kilometri mai în jos de capitala dacilor arată cărarea ce duce spre aşezarea amintită. Primii trei metri ai căii de acces sunt aproape imposibili, pentru că trebuie să urci, din drum, aproape vertical. Urcuşul este şi el, destul de greu, dar pădurea de fag, apoi plantaţia de molid prin care trebuie să treci, îţi oferă destule resurse pentru a continua să pui un picior înaintea celuilalt.

Mai mult, când te-aştepţi mai puţin, te trezeşti că mai mergi un pic şi "pe drept", ca să te mai odihneşti un pic. După vreo jumătate de ceas pe care o petreci ba printre fagi destul de subţiri, care sunt atât de deşi încât se luptă unul cu celălalt pentru supravieţuire, ba printre molizi care-şi mai trântesc lăstarii