Dosarul de anchetare a morții lui Ion Arion, considerat primul martir al Unirii Transilvaniei cu România, păstrat la Arhivele Naționale Alba, ne permite să aflăm cum se împărțea dreptatea în primii ani de existență a României Mari.
30 noiembrie 1919, preziua Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.: O mulțime de trenuri, obișnuite sau speciale, ticsite cu soldați și civili români, se îndreptau spre orașul, în care a doua zi s-a confințit Unirea Transilvaniei cu România. Bucuria românilor, „defăimătoare la adresa naţiunii maghiare“ Ca și astăzi, principalul nod feroviar, poarta de intrare în Alba Iulia, pentru cei care veneau dinspre Arad, Oradea, Sălaj, Cluj, Târgu Mureș, era Teiușul. Autoritățile maghiare au decis să întărească Garda națională maghiară din gara Teiuș, cu trupe de husari(soldați), dar și cu un tren blindat. În plus, ferestrele de la etaj ale stației CFR au fost împânzite cu mitraliere. Grupurile de români sosite în gara din Teiuș au încins „Hora Unirii“ în sunetul fanfare din Ocna Mureș, lucru care i-a iritat la maximum pe soldații unguri. Jocurile şi cântecele româneşti au continuat cu marşul revoluţionar “Deşteaptă-te române”. Din raportul procurorului maghiar care a cercetat moartea unui tânăr român împușcat în stația CFR, în seara de 30 noiembrie 1918, aflăm că manifestările de bucurie ale românilor care se îndreptau spre Alba Iulia au fost resimțite de militarii şi lucrătorii de cale ferată unguri din gară ca „defăimătoare la adresa naţiunii maghiare“. „Natural, că în acest timp au continuat, jocurile naționale românești la a căror vedere emoțiile ostașilor maghiari au ajuns la maximum. Manifestările românilor, nu numai pe ostașii forței publice, dar și pe întreg personalul maghiar de cale ferată i-au ritat peste măsură, așa că evitarea ciocnirii numai cu greu s-a putut face de către ofițerii maghiari din gară“, se spune în rapo