Zilele acestea, am tot auzit în jurul meu persoane indignate de propunerile pentru noul Cod Rutier. Atât de indignate, că mai aveau puțin și se sufocau, murind pe altarul apărării buzunarului și a permisului.

Personal, sunt șofer cu acte în regulă peste care s-a așternut un mare strat de praf. Din comoditate, nu uzez de aceste drepturi obținute în mod cinstit, dar, mai ales, din faptul că am putut discerne la timp că nu sunt croită după modelul piloților de Formula 1. Decât să îmi provoc mie și altora nenorociri, mai bine stau în banca mea, lăsându-i pe cei care au talentul șofatului și, pe lângă el, și conștiința necesară. Ei, aici, la ultima parte, la conștiință, se rupe filmul. Iar pentru formarea conștiinței, și acolo unde ea nu este, s-a creat legea. Teoretic, acea formulă care ne apără și ne ajută să nu ne ucidem între noi, iar nivelul haosului în lume să se păstreze în limite rezonabile.

Când vine vorba de circulația rutieră, haos este puțin spus. Foarte multă inconștiență care frizează prostia și mult mai multă nesimțire. Rezultatele se văd. Nu ne ajută cu nimic să declarăm doliu național și să fim impresionați când auzim – zilnic! – de nenorociri, dacă, oricum, nu ne pasă la modul real. Sunt puțini aceia responsabili care înțeleg ce presupune cu adevărat șofatul. Cei mai mulți îl consideră o modalitate de epatare, de ridicare deasupra gloatei și furnizor de adrenalină. Pentru asta este necesară legea. O lege proastă, laxă sau una care nu deține pârghiile necesare pentru a fi și pusă în aplicare, este nulă. Cam ceea ce se întâmplă acum. Pentru că omul, în general, și românul, în special, nu reacționează corespunzător decât la frică, la coerciția care trebuie adusă de lege.

Vi s-a părut prea dură nouă propunere de Cod Rutier? Mie nu! Mi s-a părut însă prostesc și criminal să se revină asupra ei pentru că exact aceia care nu respectă pe nime