Cu 60 de ani în urmă, un argentinian se lua cu o spanioloaică. De atunci trăiesc împrună cea mai frumoasă poveste de iubire din fotbal: don Alfredo di Stefano şi Real Madrid
23 septembrie 1953 a picat miercuri. În Barcelona, de unde plecase, picura. În Madrid, unde ajunsese la primul ghiers al cocoşului, la fel. Ce naiba, oare se instalase, deja, toamna? S-a ferchezuit în micuţa baie, a spus rugăciunea, apoi s-a reîntors la prinţese. Cu Nanette, treaba era uşoară. Un pupic şi, gata, era în picioare! La Silvana apăreau “problemele”: nu voia, neam, să se trezească. Atunci intervenea Sara, soţia. Aşa era şi acum, în tren, în vagonul de dormit.
Cînd au dat nas în nas cu aerul rece al peronului, nu-i aştepta nimeni. Ba da, un reporter de la ABC, cu tot cu aparat de fotografiat, şi un trimis al clubului. Cine era el să fie întîmpinat? Da’ chiar aşa, cine era el?
Pariul lui Don Santiago Bernabeu
Cu un an în urmă, Real Madrid sufla în tortul cu 50 de lumînări. La petrecere veniseră suedezii de la IFK Norrköping şi columbienii de la Millionarios. Acolo juca el. La bază, ăi bătrîni erau “macaronari”, pripăşiţi prin Argentina. În patria tangoului fotbalul era mai mult în grevă, de aia trecuse vreo trei graniţe. Din tribună, ochiul format al preşedintelui Santiago Bernabeu îl bunghise. “Îl vreau pe nouar!”, spusese. La fel şi catalanii. Pepe Samitier aruncase banii către River Plate, club de care ţinea, madrilenii vorbiseră cu jucătorul în carne şi oase. Se bătuseră pe el, cu vorbe grele aruncate prin jurnale. Federaţia iberică simţise nevoia să facă dreptate. Luase sabia şi, asemenea regelui Solomon, decisese să-l taie la jumate. Doi ani în Catalunya, doi ani în Capitală. Scîrbiţi, băieţii blaugrana renunţaseră la afacere. Bernabeu le dăduse banii arvuniţi către River şi, gata, safteaua se făcuse! Era pariul lui Don Santiago!!!
Azi, 23 septembri
