Fidelitatea este şi a fost tot timpul o caracteristică greu de păstrat în societate în general, dar în sport în special. Banii au făcut lumea să se învârtă, iar fotbaliştii au mers şi ei acolo unde li s-a oferit un salariu mai mare. Sunt însă câţiva care confirmă frazele idealiste din cărţi, ce ne spun că în viaţă există şi lucruri mai importante decât banii.

Frica de nou. Vuietul tribunei din care făceau şi ei parte odată. Dovezile de ataşament şi iubire necondiţionată ale fanilor sau poate încăpăţânarea de a nu părăsi echipa care ţi-a dat şi căreia i-ai dat totul. Toate cele enumarate anterior pot constitui motive întemeiate pentru cele 30 de legende şi alţii ca ei să rămână pentru totdeauna acasă.

Ideea a pornit de la recenta decizie a lui Francesco Totti, „gladiatorul" care şi-a prelungit contractul cu AS Roma până în 2016, când va avea aproape 40 de ani şi 24 de sezoane jucate pentru „Giallorossi".

Cifre greu de realizat şi pentru un muncitor dintr-o fabrică, cu atât mai puţin în condiţiile în care fotbalul nu e o uzină. În toată această perioadă, „Regele Romei", cum este el supranumit, a avut oferte fabuloase de la Real Madrid şi din Anglia, dar a spus tot timpul, nu. A câştigat doar un titlu de campion, două Cupe şi două Supercupe ale Italiei, puţin poate pentru un jucător imens ca el.

Agonia şi extazul merg însă mână în mână, iar Totti n-a jucat niciodată pentru vaze cu urechi, ci pentru că a iubit fotbalul şi mai presus de tot, Roma. Peste el ca cifre nu se află decât Paolo Maldini, legenda lui AC Milan, cu 25 de sezoane jucate în tricoul „Diavolului roşu".

Romanul este practic prins între lombarzi, asta pentru că podiumul este completat de Franco Baresi şi Giuseppe Bergomi, doi jucători magnifici, primul de la Milan, al doilea de la Internazionale, ambii cu câte 20 de sezoane petrecute la echip