În 2004, un anume domn Alex Ferguson - probabil mulţi aţi auzit despre el - anunţa că va boicota toate interviurile pentru BBC, pe motiv că gigantul media a transmis un documentar în care, potrivit antrenorului, fiul său, Jason, era „lovit grav în onoare“. Realizatorii emisiunii de investigaţie Panorama susţineau că Jason Ferguson, impresar de meserie, se folosise de poziţia tatălui său la Manchester United pentru a face transferuri avantajoase. „Invenţii“, a pretins seniorul, după care au urmat 7 ani de tăcere.
În momentul în care a început disputa cu BBC, Ferguson era déjà un zeu pe Old Trafford, înnobilat în 1999 de regina Elisabeta. Jucătorii îl ascultau aproape orbeşte, cei care intrau la categoria excepţii erau trimişi la plimbare, însă niciunul nu a fost rugat sau forţat să răspundă cu „yes“ şi „no“ la întrebările celor de la „Beeb“ care, la rândul lor, nu au considerat o pierdere irecuperabilă absenţa declaraţiilor unui antrenor, oricât de mare era el.
„Am câştigat titlul la 16 puncte diferenţă după 7 ani, supercupa de o manieră impresionantă tot după 7 ani, grupa în Europa League dupa 8 ani, ne-am calificat în Champions League după 5 ani, titlul de golgeter după 10 ani, am eliminat un nume mare al fotbalului mondial (Ajax) după 8 ani (Valencia), am bătut campioanei Europei...astea sunt - în mare - performanţele lui Laurenţiu Reghecampf şi ale acestor fotbalişti magnifici…“, a scris un binecunoscut domn Stoica, frustrat că suporterii i-au cerut să plece din Ghencea în cea mai bună perioadă din istoria recentă a clubului. Managerul - în Liga 1, şi noţiunea de manager s-a pervertit - are în mare dreptate. În micul nostru univers, departe de strălucirea şi de regulile de onoare din Premier League, rezultatele enumerate mai sus te transformă automat într-un zeu, dar nici măcar zeităţile autohtone nu sunt imune când abuzează de
