In cazul Dan Voiculescu, justitia merita felicitata. Fireste, necazul altuia nu poate fi pentru nimeni motiv de bucurie, dar faptul ca justitia a rezistatat la presiunile lui Felix, desigur enorme, denota ca nu-si mai indoaie coloana vertebrala, ca pe vremea cand mergea cocosata si sprijinita in bat.

Om bogat, om sarac

Cat de mari erau presiunile, nu stie nimeni, dar trebuie sa fi fost enorme, de vreme ce varful iceberglui s-a vazut cu ochiul liber, atunci cand inculpatul tot candida la Senat, iar dupa ce se alegea, isi dadea demisia intr-o veselie, sfidandu-i chiar pe cei care l-au votat.

Manevrele n-au ajutat, iar justitia merita toata lauda, asa cum spuneam, nu pentru ca a condamnat niste oameni, ci pentru ca nu s-a lasat ispitita. Dura lex.

La auzul sentintei, Dan Voiculescu a schimbat tactica in fata publicului, facand apel la factorul emotional si tot trimite mesaje patetice de pe blogul sau personal ca sa le citeasca internautii.

Pe scurt, pretinde ca i s-a facut o nedreptate care nu este comparabila decat cu "nedreptatile de langa noi: copii saraci, care nu au bani de haine ori rechizite si nu pot sa mearga la scoala; tineri fara un loc de munca, indiferent de efortul facut; parinti care isi ingroapa copiii din culpe medicale ori indiferenta administrativa; batrani uitati de stat si de societate".

Trebuie tupeu ca sa-ti compari soarta de bogatas cu nenorocirea celor obiditi, flamanzi si saraci. N-a ramas decat sa-si compare destinul cu cel al cainilor maidanezi pe care ii asteapta adoptia, sterilizarea sau chiar eutanasierea, fara nicio vina.

Justitie si politica

O alta forma de tupeu, vehiculata frecvent de condamnat si reluata dupa aflarea sentintei de colegul sau de suferinta, Gheorghe Mencinicopschi, pretinde ca decizia instantei "este o decizie politica".