Ceea ce s-a intamplat in cazul transplantului de rinichi al actorului Alexandru Arsinel e o rusine, dar trebuie precizat din capul locului ca artistul nu are nicio vina. In acest caz, el este bolnavul si slava Domnului ca a scapat cu viata si ca are sanse de insanatosire.
Principalii vinovati in aceasta poveste sunt persoanele care se ocupa de transplanturi si care administreaza aceasta lista. Sunt foarte multi bolnavi care mor cu zile pe listele de asteptare si nu-i baga nimeni in seama, dar pentru celebrul actor s-a gasit un donator in trei zle. Aici e problema. Si e vorba de coruptie. O coruptie cinica, strecurata in cele mai intime straturi ale societatii.
Victor Zota, directorul Agentiei Nationale pentru Transplant, are o mare responsabilitate in aceasta poveste, iar autoritatile trebuie sa faca lumina. Nu e normal ca intr-un domeniu atat de sensibil sa existe persoane privilegiate.
Alexandru Arsinel nu e vinovat, e doar beneficiarul unui sistem corupt, pastorit de un director matusalemic peste un domeniu tenebros cum e cel al administrarii organelor de la donatori. Opinia publica a fost cu eleganta tinuta la distanta de aceasta poveste complicata, in schimb suntem bombardati cu campanii media prin care suntem sensibilizati sa salvam vieti cu organele noastre in cazul in care ne dam duhul prematur.
Domnul Victor Zota, seful agentiei de transplant, isi doresre o lege prin care, vrem nu vrem, toti devenim donatori de organe. Vrea sa scoata din discutie acordul familiei. Din punctul meu de vedere, o astfel de lege e una criminala intr-o societate corupta cum e cea romaneasca. Nu e decat o posibilitate de a deschide usa vanatorilor de organe care pot actiona la lumina zilei.
Imaginati-va ca, in goana dupa organe, o victima a unui accident de circulatie ar putea fi lasata sa moara numai pentru a-i fi recolta
