Preot loan ŞTEFĂNESCU

Dumnezeu ne-a ales pe toţi, pe fiecare dintre noi, să fim oameni şi a fi om înseamnă să-ţi afli sensul existenţei şi bucuria de a fi în Dumnezeu, în relaţie vie cu El.

De ce nu răspundem toţi alegerii Lui?

De ce alergăm să răspundem într-o limbă a dorinţelor noastre trecătoare şi ucigătoare de suflet?

E veche de când lumea boala împotrivirii omului la oferta lui Dumnezeu. Tocmai din acest motiv s-a făcut Dumnezeu-Fiul Om, ca să ne elibereze din această boală cumplită a împotrivirii la Bucurie.

Oferta lui Dumnezeu este deplină şi luminoasă, dar puţini sunt cei ce o aleg. De ce? De ce nu alege omul bucuria dăruită gratuit de Dumnezeu în Biserica Lui? De ce alege să rămână în închisoarea sa sufletească? De ce nu răspunde acestor oferte? Pentru că nu vrea să se lepede de sine. Se iubeşte pe sine atât de mult şi de bolnav, încât acest om alege să sufere oricât, numai să nu accepte durerea lepădării de sine, de voia sa aducătoare de nefericire. E paradoxal! Alege să sufere ani şi ani, plin de ură şi de dorinţa unei răzbunări, de exemplu, în loc să treacă împreună cu Dumnezeu prin poarta cea strâmtă a iertării care duce la “Bucurie veşnică”.

Lepădarea de sine nu e altceva decât lepădarea setului de convingeri şi credinţe lăuntrice după care ne trăim viaţa. Dacă ne lepădăm de ele alegând să trăim după poruncile lui Dumnezeu şi luăm putere de la El, în Biserică, prin Sfintele Taine pentru asta, vom descoperi cu uimire că Dumnezeu este cu noi, că bucuria Lui este reală şi că nu depinde de nimic exterior. Aflând această bucurie a împărăţiei Lui care este în noi, toate cele necesare ni se adaugă, fără a le căuta.

Preferăm să suferim mult, urât, meschin şi nedemn, cu încercări pe care le cunoaştem şi le controlăm cumva (rău cu rău), pe care le urâm doar de dragul urii, pentru că le şi îndrăgim (dar mai rău fără rău –