Statisticile arată că, în ultimii ani, atât în România, cât şi pe plan internaţional, tranzacţiile forex au crescut mult. Majoritatea acestora au la bază instrumente sau contracte de tip "rolling spot" (spre deosebire de tranzacţiile spot, în care livrarea este imediată, aceste contracte pot fi reînnoite nelimitat până când una dintre părţi închide poziţia).
Într-o proporţie importantă, serviciile de tranzacţionare de acest tip sunt oferite investitorilor individuali (de retail) de către intermediari neautorizaţi care acţionează în calitate de market makeri. De notat este că aceştia sunt contraparte la tranzacţiile clienţilor şi angajează propriul capital fără acoperirea la risc a poziţiei nete astfel rezultată, fapt care îi situează în poziţie de interese contrare faţă de clienţi. În astfel de situaţii, transparenţa faţă de clienţi este redusă, iar executarea de către intermediarul neautorizat a tranzacţiilor iniţiate de aceştia este discreţionară (de cele mai multe ori în defavoarea clienţilor).
De multe ori, aceşti aşa-zişi intermediari, neautorizaţi conform MiFID (Directiva 2004/39/CE privind pieţele instrumentelor financiare), sunt înregistraţi în paradisuri fiscale şi nu sunt ţinuţi de respectarea unor reguli de conduită în activitatea lor.
Cele mai multe dintre sesizările investitorilor pagubiţi din astfel de operaţiuni se referă la pierderile suferite, fie din cauză că le este întrerupt sau tăiat accesul la platforma electronică în momentele de volatilitate pe piaţă (deci nu pot reacţiona şi nu-şi pot gestiona poziţiile în momente critice), fie pentru că apar modificări inexplicabile asupra istoricului tranzacţiilor (şi implicit asupra profitului sau valorii contului).
Sunt multe cazuri de refuz a cererilor de retragere a profiturilor ori a soldului rămas în cont sau de modificări arbitrare ale nivelului marjei. De asemenea, au existat
