Ni s-a oferit, zilele trecute, o nouă dovadă că, pentru foarte mulţi parlamentari, principiul independenţei Justiţiei nu este nici nenegociabil, nici sacrosanct. “Nu Parchetul îi spune Senatului ce trebuie să facă, ci Senatul este cel care judecă (…) Senatul are răspunderea începerii urmăririi penale. Potrivit legii româneşti, Senatul trebuie să ancheteze el însuşi fapta respectivă şi să ofere dreptul la apărare. Acesta este şi motivul pentru care mi s-a oferit un termen ca până la 1 octombrie, împreună cu un grup mare de avocaţi, voi pleda în faţa Comisiei juridice în legătură cu nevinovăţia mea”, declară senatorul PNL Varujan Vosganian. În cazul căruia, procurorul general al României a cerut Senatului, zilele trecute, declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de începere a urmăririi penale. Într-un dosar DIICOT, desprins din cel în care, în decembrie 2011, procurorii au început urmărirea penală în cazul a 40 de persoane cu funcţii de conducere din Romgaz, Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru complot şi subminarea economiei naţionale.
Se poate paria că, la votul din 1 octombrie, majoritatea parlamentarilor vor arăta că achiesează ideii şi dorinţei d-lui Vosganian – de altfel, senatorul PNL a şi anunţat: “Reacţia senatorilor PSD a fost încurajatoare pentru mine”, iar şeful său, Crin Antonescu, s-a antepronunţat şi el, spunând că, din ce a putut să vadă, din documentele transmise de DIICOT Senatului, nu se pune problema, deocamdată, a unui vot favorabil solicitării de începere a urmăririi penale pe numele lui Varujan Vosganian.
De altfel, majoritatea covârşitoare a parlamentarilor români s-au obişnuit, de ani de zile, să se facă luntre şi punte pentru a-şi salva colegii intraţi la ananghie penală. Un gest pe care eu îl văd făcut doar în virtutea unei fraternităţi la care se recurge mai degrab
