… sau ce facem in lipsa inorogilor care trag vanturi cu miros de trandafiri?
Se da o moblizare populara – sa zicem pe tema Rosia Montana. Se iese in strada, se da cu petul, se strang gunoaiele. Rosia Montana nu conteaza – e ca testul Rorschach, cu petele de cerneala, in care fiecare vede ce vrea sa vada. Costi Rogozanu vede una, Alina Mungiu Pippidi, alta. Despre presedinte, Ponta sau Antonescu nu mai vorbim – fiecare vede ce vrea.
Pana si Mihai Gotiu. Imi scot cu respect palaria in fata lui Gutza: e in sine o revolutie furata. Ca i-o fura. Dar, ca revolutia din Decembrie, in realitate nu ti-o poate fura nimeni, chiar daca ti-o fura toti. E Occupy Wall Street all over again, varianta romaneasca: sa n-avem lideri, sa n-avem cereri explicite, in afara interzicerii proiectului Rosia Montana in varianta asta, s-avem democratie directa, participativa, oamenii sunt ingeri, ne-am saturat de partide, sa nu dea Dumnezeu cel sfant, sa vrem noi sange, nu pamant, cand nu vom mai putea rabda, si foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti nu veti scapa, nici in mormant, alea-alea.
Frumosi, ca inorogii.
Pe urma, vine dimineata. Pe urma, trebuie sa te trezesti, sa te speli pe dinti, sa mergi la toaleta. Ca trebuie.
Ia inorogul de unde nu-i.
Nici AMP, nici TB nu-s inamorati de inorogi. Sunt amandoi oameni pragamatici. Mananca friptura de inorog la micul dejun, dar – ca sa fie siguri – mai sparg si doua oua pe langa. Eventual, mai taie si-o rosie (nu m-am putut abtine). Amandoi stiu foarte bine ca nu te poti hrani doar ingrijind inorogii, cum crede Gutza. Pe de alta parte, amandoi stiu ca, daca multa lume crede in inorogi, capata si astia ceva consistenta. Poti face o friptura din ei, nu se cuvin aruncati la gunoi.
Inorogul, ca si revolutia din Decembrie, e folositor la casa omului. Chiar daca nu exista, da lapte, carne, lana si oua. Produce
