Condusul sub influenţa alcoolului, ca şi depăşirea vitezei legale cu peste 50 km/h, sunt infracţiuni care merită ridicarea carnetului pe oricâţi ani, chiar şi definitiv. Dacă în cazul altor ilegalităţi rutiere se pot invoca scuze şi circumstanţe, alcoolul şi viteza dementă sunt fapte cu premeditare, aici nu poate fi vorba de popularul „am greşit”.
E vorba de dispreţ faţă de lege şi oameni.
Pasăre se uita undeva pe geamul cârciumii, peste lac. Nu zicea nici pâs, nici eu. Tăceam de vreun sfert de oră, timp în care el sudase trei ţigări. Deşi nu comandasem decât cafea, chelnerul le lăsase în plata domnului - România ieşise din comunism. Cu mai puţin de trei ani în urmă am fi fost daţi afară din unitatea de alimentaţie publică, deoarece nu voiam să mâncăm.
Ciluiam, s-ar zice azi.
După încă cinci minute, Pasăre a făcut semn şi a cerut o sticlă de Jidvei şi o apă. Apa era de formă, a dat pe gât sec un pahar aproape ras. Las-o, bă, în mă-sa, eşti cretin, vrei să faci pârnaie? Nu m-a băgat în seamă, şi-a mai turnat unul. Bine că n-avea bani de whisky. Nu ştia să înoate în capitalism şi se îneca în alcool.
Când a stins şi al treilea pahar, mi-am turnat şi eu, un şpriţ. Faţa de masă era albă şi rece. Măcar să nu bea singur, că ăsta e semnul cel mai rău, când ajungi să bei singur.
M-am proptit în faţa uşii Skodiţei. Să nu credeţi cumva că era o Skodă WV de azi, era o prăpădenie comuniste 1000 MB, luată din târg şi meşterită de Pasăre să zboare.
Vrei să te pocnesc? m-a întrebat cu un soi de milă ştiinţifică. Pasăre era de două ori cât mine, mi-o mai trăsese o dată, dar nu de asta m-am dat la o parte.
Când s-a aşezat la volan, o clipă n-am ştiut ce să fac - să-l las să se ducă sulii de suflet sau să merg şi eu. Avea deja carnetul suspendat pentru alcool la volan, urma puşcăria.
Între Floreasca şi staţia de metrou Aurel