Am realizat acum că se petrece ceva cu limba română pe când corectam un teanc de lucrări, acum câţiva ani. Ca de fiecare dată, unele mai bune, iar altele mai puţin bune... Însă ceva m-a pus pe gânduri. Spre deosebire de predecesorii lor, destul de mulţi dintre aceşti studenţi păreau să nu ia în seamă deosebirea dintre limbajul vorbit şi acela scris. Altfel spus, scriau cum vorbeau. De unde frecvenţa îngrijorătoare a unor termeni precum "asta" (în loc de "aceasta") şi abuzul de forme concise provenite din limbajul colocvial ("să-l facă", în loc de "să îl facă" etc.)

Degradarea limbajului a început din perioada regimului comunist. Este legendară inscripţia dintr-o piaţă din Bucureşti: "Az e oo". Un prieten mi-a spus, în acea perioadă, că este vorba de Piaţa Amzei şi că ar fi văzut, cu ochii lui, inscripţia cu pricina. Eu am văzut alte grozăvii. La cofetărie se găseau prăjituri numite "Regeane". M-am mirat. Să fi decis subit regimul să îl elogieze pe Ronald Reagan? Din câte îmi dau seama, era vorba despre pocirea termenului francez "Régence".

Din păcate, tendinţa aceasta a continuat şi după 1989. Am alte exemple, tot din cofetării sau restaurante. Prăjituri numite "Hawai" (cu un singur "i"). O băutură scrisă "Blady Mary". Dar cel mai trist exemplu pe care îl cunosc este acela al prăjiturilor etichetate drept "jofre". Am intrat, acum câţiva ani, într-o cofetărie şi am cerut, prin arătare cu degetul, obiectul. "Aha, vreţi o jofră!" - mi-a spus doamna în halat. Este trist că ne batem joc de o denumire încărcată de istorie. Prăjiturile Joffre au fost inventate de Casa Capşa în 1920, în onoarea vizitei mareşalului francez Joseph Joffre, erou de război şi şeful misiunii militare franceze în România, în 1917.

Cum se explică degradarea limbajului? Şi, mai ales, ce semnificaţie are aceasta?

Să observăm mai întâi un detaliu. Exemplele de mai sus sunt, majo