Tifosul a izbucnit în principal în zonele de conflict armat (a mai fost denumit şi „febra tranşeelor“), însă a afectat şi populaţia civilă.
În războiul de 30 de ani (1618 1648), campania lui Napoleon în Rusia (1812) şi Războiul Crimeei (1853 1856), boala a făcut ravagii printre soldaţi. În timpul Războiului de Independenţă (1877 1878), armatele române au fost afectate de tifos, însă epidemia a făcut multe victime printre trupele ruse dislocate la sud de Dunăre. Molima va rămâne cantonată în Balcani, în Serbia înregistrându se 100.000 de morţi (potrivit lui Cantemir Anghelescu în „Tifusul exantematic în România“).
Tifosul exantematic este responsabil de cea mai mare catastrofă epidemică din România. În Primul Război Mondial, la sfârşitul anului 1916, armata română este nevoită să se retragă în Moldova (cu 20.000 de răniţi şi bolnavi), fiind urmată de 1,5 milioane de refugiaţi. Lipsa locuinţelor, a hranei, a medicamentelor şi a apei potabile, favorizează declanşarea epidemiei de tifos şi a febrei recurente.
Mărturiile timpului vorbesc de 300.000 de morţi, dintre care 250 de medici şi 1.000 de sanitari (printre medicii căzuţi la datorie se numără şi Jean Clunet, venit în România în cadrul Misiunii Militare Franceze).
Continuarea pe historia.ro
Tifosul a izbucnit în principal în zonele de conflict armat (a mai fost denumit şi „febra tranşeelor“), însă a afectat şi populaţia civilă.
În războiul de 30 de ani (1618 1648), campania lui Napoleon în Rusia (1812) şi Războiul Crimeei (1853 1856), boala a făcut ravagii printre soldaţi. În timpul Războiului de Independenţă (1877 1878), armatele române au fost afectate de tifos, însă epidemia a făcut multe victime printre trupele ruse dislocate la sud de Dunăre. Molima va rămâne cantonată în Balcani, în Serbia înregistrându se 100.000 de morţi (potrivit lui Cantemir Anghelescu în „Tifusul exantem