Sorin Oprescu a promis ca va elimina peste 80% dintre maidanezi de pe strazile Capitalei, intr-un an si jumatate de aici incolo.

De ce promite iar ce a promis dintotdeauna? “Acum exista lege”, se justifica primarul. Am inteles, deci pana acum n-a fost. Atunci, de ce a mai cheltuit atatea miliarde din banii bucurestenilor pentru chestiunea maidaneza?

Nu vom obtine niciun raspuns. Singura explicatie logica e ca Oprescu a ajuns in fruntea bucatelor, nu se da dus nici daca moare un copil pe zi mancat de caini.

Asa cum am mai spus si altadata, de ce-ar fugi “cainele” Oprescu de la macelarie, atata vreme cat Bucurestiul nu iese in strada sa-l dea afara?

Este lectia pe care a invatat-o bine fostul presedinte executiv al PSD, de la Ion Iliescu si alti tovarasi de partid: nu lasi functiile, afacerile si puterea pana cand nu te scoate poporul cu forta din stabilimentele profitabile ale democratiei originale.

In peisajul asta, Oprescu se simte mai liber decat maidanezii de pe strazile Capitalei. Efectul moral nu opereaza asupra conditiei sale, nu si-a pus si nu-si va pune niciodata problema demisiei de onoare, de aia a urcat treptele politicii din Romania buna de dus de nas.

Institutia demisiei de onoare s-a nascut moarta, dupa Revolutie. Ion Iliescu a inecat o tara in sange, Romania a stat opt ani blocata din cauza mineriadelor, dar el n-a catadicsit niciodata sa plece de bunavoie. De ce-ar face fosta sa mana dreapta, Sorin Oprescu, altfel?

A fost nevoie sa moara ingerul blond Ionut ca se se miste ceva. Acum, primarul peste cel mai mare buget al tarii primariilor, promite iarasi. Si multa lume il va crede…

Dar acest primar nu s-a ingrijit serios de nimic. Daca Oprescu facea la timp adaposturi, oprind hemoragia bugetara in domenii multiple, azi nu-l mai plangeam pe sarmanul Ionut.

Daca Oprescu se ingrijea sa dramuiasca bine bani