Problema liberalilor este că atunci când sînt la putere ei nu mai reprezintă votul de protest.

Recentul dezastru electoral al liberalilor germani, care nu au reușit să obțină 5% din voturi pentru a intra în noul Parlament, a pus în lumină unul din efectele ideologice ale crizei: pierderea de teren a partidelor liberale în mai toată Europa. In alianță cu creștin-democrații, liberalii germani au deținut sistematic, cu puține întreruperi de la al Doilea Război Mondial încoace, Ministerul de externe și au lăsat în istorie nume importante de șefi ai diplomației, precum Hans-Dietrich Genscher sau Klaus Kinkel. Faptul însă că Angela Merkel a reușit să-și însușească discursul austerității și al măsurilor severe de redresare a economiei a golit de substanță discursul liberalilor. Situația este însă asemănătoare în mai toate țările Uniunii Europene, iar liberalii încep deja să se pregătească pentru o repoziționare în perspectiva alegerilor europene din mai anul viitor. Actualmente, grupul liberal din Parlamentul European are 85 de deputați, cu mult sub conservatorii din PPE, sau sub socialiști. Din cei 85, cei mai mulți sînt germanii și britanicii, cu câte 12 eurodeputați fiecare. Dată fiind însă tendința actuală, analiștii estimează că numărul lor se va înjumătăți. Liberal-Democrații britanici, cu 12 eurodeputați, par a avea o situație privilegiată. Nick Clegg, șeful lor, e no. 2 în guvernul la Londra, iar în 2010, în alegerile naționale, liberalii obținuseră 23% din totalul voturilor. Problema liberalilor britanici este însă aceeași ca și cea a liberalilor germani: când sînt la putere, ei nu mai reprezintă votul de protest. Apoi, Nick Clegg nu are influență și a fost marginalizat de către Cameron, care ține un discurs similar cu cel al Angelei Merkel. Așa încăt, se prevede că în alegerile europene de la anul scorul liberalilor britanici va cădea sub 10%