Observând că „Legătura între romi şi Schengen nu există pentru simplul motiv că România nu este acum membră a spaţiului Schengen şi romii sunt acolo”, premierul Ponta a readus discuţia inflamată de oficialii francezi înapoi pe pământ. El mai putea adăuga încă o evidenţă, de astă dată de natură istorică: cei care astăzi se burzuluiesc la România din pricina unor tabere nomade minoritare din Răsăritul Europei au purtat, nu atât de demult, războaie întregi pentru a păstra populaţii mult mai exotice în interiorul Franţei colonialiste. S-ar părea că situaţia de acum prilejuieşte nu doar descoperirea unor limite dureroase ale democraţiei hexagonale actuale, ci şi altele, nu mai puţin sângerânde, ale tradiţiei imperialiste occidentale. Zic occidentale, pentru că tot mai tare se agită pe aceeaşi temă şi Marea Britanie, faimoasă până după sfârşitul celui de-al doilea război mondial pentru Commonwealth-ul său.
Una peste alta, chestiunea romilor români şi bulgari pare să fie nuca dură în care îşi rup colţii două tradiţii opuse, dar cu puternice rădăcini, ale Vestului. Mitul „bunului sălbatic” se arată, el însuşi, vulnerabil, căci sălbaticul care nu este bun nu poate fi imaginat de occidental altfel decât ca pe un curtean al lui Ludovic al XIV-lea deghizat, cu ajutorul unor pene colorate, într-un amerindian din distribuţia scenică a Indiilor galante, faimoasa operă a lui Rameau.
Faptul arată, şi mai departe, în ce măsură s-a obişnuit Apusul să scoată din foc castanele fierbinţi cu mâna altuia. Câtă vreme exista Cortina de Fier şi puterea malefică a URSS era bine, într-un fel. Duşmanul putea fi identificat fără ezitări şi exista mereu o referinţă externă pentru „Rău”. Acum lucrurile s-au complicat. În principiu, Răul ar putea fi identificat cu partea fundamentalistă şi teroristă a Islamului, 11 septembrie 2001 nemailăsând echivocul să plutească peste minţile ceţoas
