Se spune despre Sfânta Parascheva că este ocrotitoarea Moldovei. Ca orice sfântă, e cuvioasă şi are calitatea de a face minuni. Din această cauză, an de an năpăstuiţii acestei ţări o caută, la mijloc de octombrie, să-i atingă şi să-i pupe moaştele. Moaştele alea sunt pupate până capătă lustru. Ar putea fi pupate oricând în cursul anului, însă la mijloc de octombrie e mai eficient, atunci fiind organizată şi o sărbătoare în toată legea, cu mici şi muzică mişto. Singurul lucru care lipseşte din toată regia asta e sfânta însăşi ridicându-se şi suflând în lumânările din tort.

În primul plan al pupăcioşilor, cu pieptul înainte, se află moldovenii, desigur. Au tot dreptul, doar e sfânta lor, nu?! Oltenii, ardelenii, muntenii sunt eşalonul doi şi trei. Să stea la coadă, dacă vor să pupe moaşte.

Cu toţii vin la moaşte cu nădejdea într-un standard de viaţă mai ridicat. Un salariu mai bun, un câştig baban venit prin mijlocirea cerului. Cei care sunt grav bolnavi, sosesc ca la uşa unei doamne doctor care nu cere şpagă. Abia asta poate fi bifată ca o minune. Zic o rugăciune, pupă puţin pe ici pe colo, apoi merg acasă, pentru a aştepta câştigul baban sau vindecarea.

Scenariul ăsta se repetă de un număr însemnat de ani. Dacă sfânta ar avea măcar zece la sută din calităţile care i se atribuie, Moldova ar trebuie să fie un mic paradis. Moldovenii ar trebui să fie fericiţi, sănătoşi şi cu un standard de viaţă la nivelul celui din ţări ca Suedia ori Danemarca.

Măi oameni buni, haideţi să ne calmăm! E bine să credem în valorile propovăduite de creştinism, dar în limitele raţiunii. Minuni nu se mai întâmplă. Nici nu cred că s-au întâmplat vreodată.

Cine e sărac va fi şi mai sărac, în afară de cazurile când emigrează pe Lună sau face afaceri cu statul, prin filiera PSD-PNL. Iar cine e bolnav, va fi şi mai bolnav, dacă nu-şi schimbă fundamental regimul de via