Un om de afaceri intrat în insolvenţă este prost dacă nu e hoţ. O rată neplătită e doar o încercare de fraudă în plus. Ai semnat un contract dezavantajos pentru tine ? Te pup, aşa e in capitalism. Şi apropo de capitalism, nu credeţi că e vremea ca statul să ne protejeze de abuzuri pe noi, bancherii?
“În loc să ne bucurăm că băncile sunt solide, facem tot posibilul să le dăm în cap”, spunea, zilele trecute, un cunoscut reprezentant al mediului financiar autohton. Am întrebat ce motive am să mă bucur de stabilitatea băncilor din moment ce ele nici nu mai finanţează economia şi nici nu mai reuşesc să ofere randamente la depozite care să acopere măcar inflaţia. A răspuns, de la înălţimea maestrului nevoit să explice evidenţa ucenicului ignorant, un director dintr-o mare firmă care se ocupă cu credite de consum: “ Nu v-a spus că băncile sunt în expectativă?”.
La auzul unor asemenea cuvinte, exprimate pe un ton ferm-revoltat potrivit mai degrabă unui puşti căruia i s-a furat jucăria decât unui om matur care se joacă cu sute de milioane de euro anual , prima dată îţi vine să râzi apoi te revolţi.
În cele din urmă însă mi-am dat seama că era singurul răspuns logic pe care îl putea da.
Confruntaţi cu lipsa de educaţie financiară a populaţiei, cu incompetenţa managerilor care îşi duc firmele către faliment, cu inconştienţa clienţilor care nu îşi mai plătesc ratele şi, nu în ultimul rând, cu lipsa de viziune capitalistă a unui stat care nu se implică suficient în piaţă, finanţiştii de talia celor care au condus şi conduc în România băncile şi IFN-urile pur şi simplu rămân fără reacţie. Nu le mai rămâne decât să aştepte şi să se întrebe unde au greşit.
Poate că ar fi trebuit să finanţeze şi ei, cum au făcut atâţia bancheri străini care au ajuns acum să fie ajutaţi de stat spre nenorocirea populaţiei, proiecte mai riscan
