* Grigore Caraza: “Un bătrân cu o barbă albă, purtând o turmă de vreo 20-25 de cârlani adunaţi din tot satul” În aceste zile, s-au împlinit 44 de ani de la trecerea în veşnicie a generalului de armată Nicolae Dăscălescu, cel care a rămas şi va rămâne pentru toţi cei care au slujit şi slujesc patria sub drapel, şi nu numai, un simbol de onestitate, bravură şi curaj. Născut la 16 iunie 1884, la Căciuleşti, judeţul Neamţ şi trecut prin toate şcolile militare superioare, viitorul general de armată a urcat rapid în ierarhia armatei române, ca şef de stat major al Inspectoratului General al Aeronauticii (1931-1932), secretar general al MApN (1936-1937); comandant Divizia 25 Infanterie (1939-1941). La intrarea României în al Doilea Război Mondial, gl. Nicolae Dăscălescu, în calitate de comandant al Diviziei 21 Infanterie, a participat la eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. A fost continuu în linia întâi, aflându-se mereu sub focul violent al inamicului. În urma comportării excepţionale în luptă, la 10 noiembrie 1941 i se încredinţează Comanda Corpului 2 Armată. În perioada 1942-1943, Corpul a desfăşurat lupte crâncene (cu pierderi imense de oameni şi materiale) la Cotul Donului şi Cir, pe Doneţk. După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată (în cadrul Armatei a 4-a Române) a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului şi la cea de eliberare a Ungariei. La 12 ianuarie 1945, este numit comandantul Armatei a 4-a române, cu care participă la eliberarea Cehoslovaciei. Generalul Nicolae Dăscălescu, deşi a avut merite deosebite la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trecut în rezervă la 29.07.1945, fiind apoi arestat şi trimis în judecată la Tribunalul poporului pentru crime de război. Este achitat în octombrie 1946. În anul 1948 este categorisit drept „duşman al poporului”, i se retrage d