Scris de M.I. - O discuție aplicată cu Iosif Matula despre cât de greu s-a obținut „Extinderea regulii „n+3” pentru România, cât de dure au fost negocierile și ce ne mai așteaptă.

JA. Domnule Matula, au apărut mai multe informaţii legate de fonduri „salvate” pentru România în Comisia REGI din Parlamentul European. Dumneavoastră sunteţi acolo. Lămuriţi-ne care este situaţia.

Iosif Matula. Într-adevăr, sunt vicecoordonator din partea PPE în Comisia de Dezvoltare Regională şi vă pot spune că, în urma efortului colectiv a europarlamentarilor români, am mai făcut un pas înainte (alături de Slovacia) pe calea extinderii regulii „n+3” privind absorbţia fondurilor europene. Adică, de prelungirea cu un an a termenului până la care se pot absorbi fondurile europene alocate anilor 2011 şi 2012.

Fondurile alocate statelor membre în cadrul politicii de coeziune se împart în sume anuale care trebuie cheltuite în decurs de doi sau trei ani, în funcţie de ţară. Această regulă este cunoscută sub numele de regula „n+2” sau „n+3”, „n” fiind anul în care sunt alocate fondurile. Oricare parte din suma anuală care nu este solicitată la decontare de către statul membru în această perioadă se deduce automat din suma totală alocată, întorcându-se la bugetul Uniunii, adică se pierde de către statul în cauză.

JA. Care este istoricul acestei măsuri? S-a luat aşa peste noapte decizia?

I.M. În urma acordului politic de la Consiliul european din 7-8 februarie 2013, delegaţia României, condusă de preşedintele Băsescu, a obţinut această extindere a regulii „n+3” pentru România. La propunerea venită din partea României s-a alăturat doar Slovacia, alte state preferând să-şi negocieze atunci diverse clauze, mergând până la maximum 1,56 miliarde euro în cazul Ungariei. Extinderea regulii „n+3” în cazul ţării noastre se poate materializa în peste 4 miliarde euro fonduri eur