Creştin ortodocşii prăznuiesc, an de an, la 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului. În timpul domniei împăratului Leon cel Înţelept (886-911), în ultimul an de domnie, pe când acesta se afla la luptă pentru a apăra hotarele, duşmanii creştinătăţii au asediat cetatea Constantinopolului, cu gândul de a o cuceri. Localnicii, cuprinşi de spaimă, căutau felurite locuri pentru a se ascunde. În acea seară, de sâmbătă spre duminică, după cum spune Sinaxarul, mulţi credincioşi sosiseră la Biserica “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne unde, după o veche tradiţie, se făcea priveghere întreaga noapte în cinstea icoanei făcătoare de minuni, Mijlocitoarea. Biserica era plină, iar creştinii se rugau Sfintei Fecioare să-i izbăvească de cumplita primejdie. Preoţii şi credincioşii, laolaltă, înălţau rugăciuni aprinse, iar Maica Domnului le-a auzit suspinele, venindu-le în ajutor. “În întâia zi a lunii octombrie (...) ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: «Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le