Poziţia Franţei referitoare la neaderarea ţării noastre la spaţiul Schengen face dovada unei celebre sintagme pe care aş parafraza-o spunând că România nu are prieteni, are doar relaţii cu state mânate de propriile lor interese. Toată povestea aceasta cu fraţii din Uniunea Europeană e o fantasmă ideologică. Atunci când au nevoie să ne folosească pe post de sperietoare, ţările europene nu au nicio ezitare.

Pentru cei care au crezut că clubul select al Uniunii Europene este democratic şi prietenos, iată proba de foc: cum are o ţară europeană campanie electorală, cum se uită urât spre România, spre aderarea noastră la Spaţiul Schengen sau la orice avantaj ar fi atunci în discuţie pentru ţara noastră. Nu spun că ar trebui să ne mirăm de acest lucru, statele nu au prieteni, au interese. Dar ar fi timpul ca şi noi să fim un stat care are doar interese, nu şi prietenii sau speranţe false. Acestea spunând, a nu se înţelege iar că sunt anti-european sau braţul înarmat al nu ştiu cui. Şi mie, şi nouă tuturor ne-ar fi plăcut ca UE să fie un grup de state prietene care se ajută între ele, nu o competiţie în care nu ratăm niciun moment să îi călcăm pe ceilalţi în picioare atunci când interesele o cer. Dar e devenit evident că politica noastră externă trebuie să fie mai fermă în relaţia cu statele interesate doar de binele lor, adică să fim şi noi interesaţi doar de binele nostru. Individualismul acerb a câştigat competiţia în UE, despre acest lucru bănuiesc că nimeni nu-şi mai face iluzii.

Aşadar suntem noi şi restul, o spun cu regret. E timpul să ne întoarcem la un naţionalism inteligent şi modern, prin care să ne apărăm drepturile în faţa celorlalţi, în care să ne punem problema mereu ce dăm şi ce primim în schimb, în care să ne protejăm interesele, resursele, capitalul, dar şi tradiţiile şi identitatea. Un alt pas important ar fi să căutăm alternative economice în