Deşi cînd zice „politicienii”, dispreţuitor pînă la scîrbă, Traian Băsescu încearcă să pară altceva decît ei, e şi el tot un răzgîndac, ba chiar în mai mare măsură decît alţii. Primii care nu-l mai cred, ştiindu-i obiceiul, sînt chiar băsiştii, care s-au învăţat să nu mai jure pe ultima lui declaraţie, făcută cu toată convingerea, ca să nu trebuiască s-o întoarcă şi ei la următoarea lui declaraţie, cu care se contrazice cu aceeaşi convingere.

De duminică încoace Traian Băsescu a ajuns la performanţa de a se contrazice de la un minut la altul, la televizor, deşi umblă cu fiţuici după el, ca mai demult Silviu Brucan, cu celebra lui servietă. Că e mai sănătos să ai o fiţuică decît să spui că TVA-ul e de 19 %, ca ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, care pare să fi rămas cu cîţiva ani în urmă la acest capitol, asta e altceva. Dar cînd te declari neutru în privinţa Roşiei Montane, după care îţi uiţi de netralitate şi pledezi pentru exploatarea aurului de acolo şi-o ţii dintr-o cotită în alta, atingi culmea răzgîndăcirii politicianiste. Înainte, cel puţin, Traian Băsescu lăsa să mai treacă vreo cîteva zile înainte de a se contrazice.

Duminică, întrebat mai din scurt de gazdele sale de la ProTV ce părere are de una şi de alta, Băsescu a dat un spectacol de cameleonism populist care l-ar fi amuţit de invidie şi pe Dan Diaconescu. Depăşit de evenimente, preşedintele nu mai ştia de unde să le apuce, dar nu şi-a pierdut prezenţa de spirit: a făcut slalom printre mai vechile lui declaraţii şi observaţiile pe care le-a emis mai de curînd profitînd şi de faptul că cei cu care vorbea, chiar dacă nu i-au pus întrebări servite, nici nu i-au taxat răzgîndăciile politicianiste – poate şi ca să nu blocheze discuţia şi n-au insistat asupra faptului fără precedent că, în timp ce e preşedinte, Băsescu moşeşte un nou partid, la fel cum nu i-au amintit nici că în calitatea