Unul dintre poeţii însemnaţi ai Transilvaniei interbelice este, desigur, şi Ion Moldoveanu (1913–1939), autorul unei plachete de versuri, Zbor peste ape1, care a suscitat interesul şi aprecierile, unanim favorabile ale lui Perpessicius, Octav Şuluţiu, Ion Chinezu, Ion Şiugariu, Mihai Beniuc, Ion Agârbiceanu, George Popa şi Ion Apostol Popescu. Poetul şi publicistul Ion Moldoveanu a avut ca mentor pe profesorul său Dimitrie Goga, care l-a stimulat să scrie şi să publice, facilitându-i debutul în presă2, iar peste ani îi dedică3 întâia sa carte de poeme. O contribuţie, esenţială, la apariţia acestei cărţi o are pictorul şi prozatorul Ion Vlasiu (1908–1997) care, în urma solicitărilor lui Ion Moldoveanu şi ale lui Horia Stanca (1909–2002) concepe şi elaborează una dintre cele mai interesante şi mai sugestive coperte. Această bijuterie grafică ce simbolizează două mari păsări ce zboară pe un cer albastru, una în sus şi alta în jos, a fost realizată cu un desăvârşit talent numai după confesiunile poetului din epistola ce se publică, acum, întâia oară. Poetul, în mărturiile sale, izbuteşte să se obiectivizeze şi, astfel, emite primele judecăţi de valoare estetică asupra creaţiilor incluse în această carte ce a reţinut atenţia unora dintre confraţi. Remarcabilă, sub multiple aspecte, e şi epistola lui Horia Stanca4, din gruparea literară Symposion, care, în urma unor considerabile eforturi materiale, a făcut posibilă tipărirea acestei cărţi devenită, astăzi, o raritate bibliofilică. Regretabil e faptul că, după şase decenii de la apariţia acestei cărţi, nici poetul Dimitrie Danciu5 şi nici istoricul literar Teodor Tihan6 nu menţionează în contribuţiile lor colaborarea lui Ion Vlasiu la această izbândă grafică7.
* Cluj, 28 febrşuarieţ 1939 Sanşatoriulţ Săvădisla, judşeţulţ Cluj Iubite domnule Vlasiu, Ne cunoaştem prea puţin. Preocupări comune, însă, sub scutul
