Nu am argumente pentru a răspunde afirmativ. Seamănă cu anul trecut destul de bine. O serie de declaraţii recente ale dlui ministru Mihnea Costoiu, dincolo de informaţiile, nu odată obturate de stilul oral, privind intenţii sau acţiuni în curs, unele credibile, altele mai puţin sau deloc, oferă şi câteva paradoxuri sau contradicţii.
Prea multe specializări. Una dintre ele se referă la micşorarea numărului de specializări la nivel licenţă. Sunt prea multe spune domnia sa. Pe baza a ce e făcută afirmaţia? Înţelegem că au fost desfiinţate un număr de specializări încă din vară, dar asta pentru că licenţele lor de funcţionare, acreditările, nu mai fuseseră reînnoite. Bun. Acum aflăm, însă, că “Vom continua analiza atentă a tuturor specializărilor de licenţă şi de master pe care le derulează universităţile, astfel încât, în decembrie 2013, să putem avea noul nomenclator al specializărilor din România, pentru că, în acest moment, cred că sunt multe prea multe specializări, cel puţin de licenţă. Cred că sunt mii, ar trebui reduse masiv.” Deci analiza nu e terminată, nu ştim nici măcar numărul, dar credinţa e că trebuie reduse. Cum? Masiv. Să observăm aici, şi nu e singurul demnitar în înaltă funcţie publică la care apare, contradicţia de tip logic. Ministerul are, însă, consultaţii “cu toată lumea” pentru a ajunge la un sistem de evaluare a calităţii programelor de studii. Cum va decurge procesul de realizare a sistemului? Din nou, argumentul adus e “piaţa muncii”. Că ea ar trebui să fie rezultatul funcţionării unor politici economice coerente, nu se spune nimic. Discuţiile (cu “toată lumea”, inclusiv cu angajatorii) sunt numai o parte a problemei. La nivelul guvernului, însă, ele se poartă mai puţin. În condiţiile unei subfinanţări remarcabile. Eficienţa şi eficacitatea specializărilor sunt rezultatul unui proces de reflecţie şi de acţiune guvernamentală aşa c
