De cîţiva ani de zile se conturează bula independenţei energetice, construită pe politici de austeritate, tăierile de la gurile celor mulţi, fragilizarea drepturilor angajaţilor. Se fac profituri imense din resurse şi energie cu costuri sociale enorme (concedieri masive, prea puţini bani care se întorc la stat deşi sînt lăudaţi toată ziua că binevoiesc să-şi plătească taxele) sau investiţii în industrii verzi (angajaţi puţini, subvenţii grase, viitor incert, nevoie de şi mai multe investiţii).

Guvernul Tăriceanu a tratat dezastruos bula imobiliară, a alimentat haotic o creştere nesănătoasă. Criza a fost urmată de un bail out pentru zona bancară căruia nimeni nu vrea să-i zică aşa. Banii au ieşit din ţară, România s-a îndatorat. Au urmat împrumuturile şi tîmpeniile băsesciene cu refacerea “macro” pe timp de criză prin austeritate de tip baltic. Dezastru pe linie. Un material din cartea lui Mark Blyth arată coordonarea soluţiei austerităţii după bulele estice. Un pasaj mai sintetic:

Liderii mondiali dornici să legitimeze daunele pe care le-au produs vieţilor a milioane dintre concetăţenii lor şi care folosesc astfel de exemple pentru a-şi justifica acţiunile, aplaudând astfel de ţări pentru faptul de-a fi creat şi mai multă sărăcie, nu demonstrează decât un singur lucru. Austeritatea rămâne o ideologie imună nu numai la fapte, ci chiar la cele mai elementare refutaţii empirice. De-aceea, în ciuda tuturor dovezilor pe care le-am strâns împotriva ei, ea continuă să fie o idee extrem de periculoasă.” (text integral)

Bula energetică merge şi ea pe mai multe planuri. O înţelegere europeană aberantă prin care tot cetăţeanul român susţine lună de lună energia verde – cea mai puternică subvenţie pentru acest tip de industrie, cum spunea premierul Ponta.

Bula verde e completată de anunţuri de vînzări la preţ redus a zece procente din Nuclearelectrica. H