În urma unor declaraţii şi avertismente din ambele părţi ale spectrului politic francez – puterea socialistă şi opoziţia conservatoare – Guvernul de la Paris a confirmat săptămâna trecută că se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Motivul invocat este acela că nu sunt reunite toate condiţiile. Decizia Franţei, partenerul nostru strategic, de a spune “non” vine din păcate pentru România în contradicţie cu poziţia exprimată în iulie la Bucureşti de Jean-Marc Ayrault, şeful executivului de la Paris, care dădea asigurări că Franţa va susţine aderarea ţării noastre la Schengen cu frontierele aeriene şi îşi exprima speranţa că o decizie în acest sens va fi luată anul acesta.

Este acum deosebit de important să aflăm ce anume a determinat schimbarea radicală, în numai două luni, a poziţiei Franţei, tradiţionalul prieten de gintă latină al României.

La o analiză atentă, se poate constata conotaţia politică a acestei noi atitudini al cărei ton a fost dat de ministrul francez de interne Manuel Valls, care a legat problema fluxului de imigranţi romi din România şi Bulgaria de eforturile celor două ţări de a se alătura la Schengen, spaţiul fără frontiere interne. Conotaţia politică a spectaculoasei răsuciri a Franţei în această problemă care trenează şi în care românii şi-au pus mari speranţe este legată nemijlocit de perspectiva alegerilor locale din 2014. Anume, mulţi primari sunt profund nemulţumiţi de taberele ilegale instalate de romi la marginea localităţilor pe care le conduc. Pentru a le fi pe plac şi în perspectiva alegerilor de anul viitor, guvernanţii francezi au lansat punctul de vedere conform căruia imigranţii romi nu se vor integra în societatea franceză decât în număr foarte mic şi în consecinţă, ei trebuie trimişi înapoi în ţările de origine. În mod absolut surprinzător, această poziţie a fost însuşită şi de preşedintele Francois Hollande