Procurorii DNA nu au reuşit nici în faza recursului din dosarul „Matuşa Tamara” să probeze înţelegerea dintre Adrian Năstase şi Ioan Melinescu, privind numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a celui din urmă. Aşa susţin magistraţii Curţii Supreme în motivarea deciziei prin care fostul premier a fost achitat în acest dosar. Astfel, completul de 5 judecători ai Instanţei Supreme arată că „în plan obiectiv nu s-a probat că între inculpaţii Melinescu Ioan şi Năstase Adrian a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea acestui folos, hotărârea de guvern a fost una colectivă, în consens, în îndeplinirea programului de guvernare şi nu a reprezentat o susţinere personală a lui Năstase Adrian, iar în plan subiectiv nu s-a probat o intenţie directă, calificată prin scopul urmărit”. De asemenea, judecătorii spun că „toate aceste concluzii, desprinse din probele analizate anterior, infirmă susţinerea parchetului că numirea lui Ioan Melinescu în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită pentru inculpatul Melinescu şi, respectiv, dare de mită pentru inculpatul Năstase”. Mai mult, magistraţii reţin în motivare că, mai multe aspecte relatate de Genică Boerică, denunţător în acest dosar, nu au o confirmare certă. „Pe lângă neconcordanţele dintre declaraţiile martorului Genică Boerică şi celelalte probe administrate, prezentate deja în prima parte a considerentelor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători mai reţine că nici alte aspecte relatate de acelaşi martor nu au primit o confirmare certă”, se arată în motivarea deciziei. Totodată, instanţa nu a putut fi convinsă că afirmaţiile lui Genică Boerică au fost reale. „Probele administrate în cauză nu au putut forma convingerea instanţei de recurs