Din cîte înţeleg, piaţa televizuală a patriei evoluează între două extreme: „B1” şi „Antena 3”. „Băieţii buni” pe de o parte, „băieţii răi” pe de alta. Primii luptînd pentru o creştere a audienţei, ceilalţi răsfăţaţi de audienţe care se convertesc prompt în procente electorale. Unii („B1”) – „băsişti”, alţii („Antena 3”) „anti-băsişti”. Pe de o parte, nemiloase răfuieli justiţiare cu Alexandru Arşinel, pe de alta, mari spectacole de solidaritate cu bietul om, ambalate şi ca dovadă că „băsiştii” urăsc cultura. De la o vreme însă, ca de multe ori în mult încercata noastră istorie, lucrurile evoluează spre o tristă omogenizare stilistică. Ce e bun se degradează, ce e rău „încremenşte în proiect”. La B1, invitaţi ca Marius Marinescu-Bideu şi Florin Condurăţeanu par să fi devenit indispensabili. Anvergura lor intelectuală, fineţea lor analitică, farmecul lor personal au ajuns, în mod evident, de neînlocuit. De altfel, prin acelaşi studiou – ca prin mai toate studiourile de televiziune – au defilat cu competenţă şi Dan Diaconescu şi Corneliu Vadim Tudor. În acelaşi timp, figurile emblematice ale postului, domnii Robert Turcescu şi Radu Banciu, au deschis, în noul sezon, un şugubăţ front de hărţuială reciprocă, în ideea că lumea urmăreşte cu sufletul la gură evoluţia zîzaniei dintre ei. E vorba, probabil, de o încercare de a a spori rating-ul staţiei, pornind de la convingerea că publicul telespectator nu mai poate consuma decît junk-food şi „lupte libere”. La „Antena 3”, o preocupare asemănătoare explică, probabil, încercarea de a pune postul şi pe slujitorii lui în postura victimei inocente. O serie de emisiuni sunt construite pe psihologia faimoaselor formule caragialeşti: „Tremur viaţa mè!”, „Viaţa, onorul – nesigure!”, „Nu mai putem merge cafinè!” „Anteniştii” cultivă paradoxul: pe de o parte declară că sunt cel mai urmărit şi iubit post de televiziune, pe de alta că p