de Tiberiu Dumitru Costăchescu

30 septembrie 2013 11:07

12 vizualizari

A-A+

Printre jucătorii care au evoluat sub culorile echipelor de rugbi din Capitală - Griviţa Roşie şi Rapid - s-a numărat şi Horneţ. După ce s-a căsătorit, şi fiul său, Andrei, a venit pe lume, în ziua de 5 octombrie 1990, în Sibiu, a ţinut să-şi afişeze ataşamentul de părinte atent şi iubitor şi prin insuflarea fiorului de dragoste faţă de mişcarea sportivă, joc şi competiţie. De mic, Andrei a fost condus de tatăl său la sălile de judo, karate şi handbal, la bazinele de înot ori înspre stadioanele de atletism. A fost foarte dornic ca paşii copilului său să-i calce pe urme, fără a-l vedea, însă, evoluând în sportul pe care el însuşi l-a iubit şi practicat. Destinul a făcut ca tocmai de rugbi să se îndrăgostească şi Andrei şi să ajungă să-l joace, cu succes, la echipa CSM din Sibiu. Pe când era elev la Liceul Textil se organiza în oraş un campionat de rugbi în 7 pentru liceeni. La sugestia profesorului Marian Pop, pe care l-a avut la clasă, la Educaţie fizică, încă din clasa a noua, s-a dus la Colegiul Naţional "Octavian Goga", unde se antrenau cei ce urmau să participe la competiţie. Antrenamentele erau conduse de profesorii Emil Sârbu şi Florin Troancă, de la Şcoala Sportivă Şoimii. Primele contacte cu mingea ovală i-au deschis pofta şi, prin urmare, a trecut la antrenamentele organizate pentru juniori, de antrenorii Troancă şi Fugigi, la rugbi în 15.

Primul meci l-a jucat împotriva celor de la Cluj- Napoca, tocmai pe terenul ce poartă numele celui mai mare promotor al rugbiului din Sibiu - Bebe Boboc. Meciul s-a încheiat nedecis, iar Andrei a jucat aripă pe partea deschisă. Au urmat în cascadă toate celelalte partide, jucate ca junior. În mod firesc, au început să vină şi punctele marcate, reuşite ale dezinvolturii cu care evolua şi ale talentului moştenit ereditar