Cu o cotă de audienţă prăbuşită, cum ştie toată lumea, la zece la sută, personajul central al telenovelei „România, mereu surprinzătoare” ne zice, când sugerând-o metaforic, când spunând-o abrupt, că nu se dă dus, nici mort, din politică. Calcă, vasăzică, demn şi determinat, pe urmele antecesorului Iliescu, care replica prin vorba sa celebră: din politică se iese doar cu picioarele înainte. Acu’ stând drept şi judecând strâmb, ce mai reprezintă Traian Băsescu la ora actuală în vacarmul politicianist de pe Dâmboviţa? Votul masiv pentru „demitere”, dat de cei 7,5 milioane de români la Referendum, l-au transformat, cum bine spunea rivalul Crin, într-o epavă nu marină, ci politică. A fost dumnealui recăftănit „paşă” de Bucureşti, cu... firman de la Înalta Poartă de la Bruxelles? Să ne trăiască încă un an, că îngăduitorul popor român rabdă şi belele fostului regim curg gârlă. Preşedintele, se vede de la o poştă, cam taie, pe banii noştri, frunză la câini. Se bagă singur în seamă, înveninează permanent spaţiul public, iese mereu pe televiziuni şi bate câmpii cu (diz)graţie. De vreo două săptămâni, ca să mai capete ceva, captatio benevolentiae, îşi bagă nepoţica la înaintare. Câtă bonomie de bătrânel fericit şi tandru, spre a mai înmuia inima boborului cu dulcegăriile de pe facebook! Odată făcută intrarea, cetăţeanul cel mare şi tare din deal se dă în vorbă lungă, despre temele arzătoare ale zilei.

Alaltăieri a abordat tema „Roşia Montană” şi s-a apucat să ne înveţe că tot aurul rezultat din acest proiect trebuie să intre musai la Banca Naţională. Cu o aşa temă populistă, chiar că-i dai gata pe români. Preşedintele a venit documentat, pe sticlă, ne-a arătat cât aur pe cap de locuitor deţin trezoreriile naţionale din USA, Portugalia, Grecia, Olanda, Austria şi a tras concluzia irefutabilă că noi stăm prost la acest indicator şi că BNR să nu mai stea pe gându