Seara de joi, de la Banca Naţională, a fost dedicată istoriei. Subiectul dezbaterii –Bucureştiul interbelic aşa cum este reflectat în volumul de amintiri al academicianului Bălăceanu-Stolnici.
De ce această carte? Pentru ampla ei deschidere către unul dintre cele mai interesante segmente de timp din devenirea capitalei ţării. Şi pentru cuprinzătoarea analiză antropologică, istorică, sociologică a paradigmelor Bucureştilor de altă dată, de la matricea culturală a unei familii la marile zguduiri sociale şi politice ale primei jumătăţi de secol XX.
Şi de ce seri culturale la Banca Naţională? Pentru că obligaţia legală a unei bănci centrale de a face educare bancară – cultura banilor, a creditelor, a dobânzilor, a stabilităţii financiare – se poate dezvolta numai într-un climat cultural generos. După război, în Viena distrusă, autorităţile şi cetăţenii au decis că mai întâi vor reface Opera. Acest templu al culturii avea să susţină spiritual efortul e a refacere a oraşului.
Alături de autorul cărţii (“Amintiri…O viaţă de poveste în Bucureştiul interbelic”) academicienii Dan Berindei şi Răzvan Theodorescu au recompus momente de istorie trăită într-o capitală ce continua trecerea de la un târg balcanic la o metropolă europeană. Bine ar fi dacă dezbaterea ar continua în media. Fiindcă prea puţini bucureşteni cunosc istoria oraşului. Astăzi, dintre tinerii care umplu cu verva lor seară de seară centrul istoric, câţi ştiu că aici a fost mahalaua boierească a Bălăcenilor, devenită în timp un conglomerat de hanuri şi prăvălii care, la rându-le, odată cu occidentalizarea capitalei, au trecut treptat la imaginea de acum? Sau, lărgind cadrul, câţi ştiu ce lucrări de anvergură au presupus structurările marilor bulevarde, asanarea mlaştinilor şi transformarea lor sub bagheta unor peisagişti de geniu în moderne grădini publice, redesenarea străzilor,
