Aniela Ghiţă, o tânără de 30 de ani din Ploieşti, a reuşit să perfecteze, într-un singur an, peste 200 de adopţii internaţionale pentru maidanezii adunaţi de pe străzile oraşului, unii cu handicapuri ireversibile. Lunar, fundaţii din Europa îi trimit hrană şi bani pentru sterilizări şi vaccinări

După 2 septembrie, când Ionuţ Anghel, un copil de 4 ani a murit sfâşiat de câini în Bucureşti, societatea românească pare divizată profund în două tabere: iubitori de animale care protestează în stradă şi români care vor eutanasierea maidanezilor. Printre ei, şi puţini cărora le pasă cu adevărat de soarta câinilor şi au trecut de mult timp la treabă.

Duminică dimineaţa, pe o vreme câinoasă la propriu, Aniela Ghiţă, o tânără de 30 de ani din Ploieşti, era la adăpostul de la Bucov, locul în care sunt strânşi maidanezii din oraş. O oră i-a luat doar să hrănească câteva sute din cei peste 1.000 de câini din adăpost. A trebuit să facă o pauză pentru că ploaia risca să ude hrana împrăştiată în ţarcuri.

Şi-a „pierdut“ timpul aranjând o şedinţă de sterilizare pentru 30 de câini, luni dimineaţă, şi alintând câţiva pui de maidanezi care nu ştiau ce să mai facă pentru a primi o mângâiere pe cap, printre gratiile cuştilor. Pe fiecare maidanez îl ştie pe nume – Afrodita, Bogdan, Norocel - , şi fiecare dintre ei o simte de la distanţă. Mulţi sunt vedete pe site-urile pentru adopţii, inclusiv cu descrierea caracterului şi a comportamentului – iubitor, săltăreţ, timid, vesel.

Face acest lucru aproape în fiecare zi şi poate părea o picătură în oceanul fenomenului maidanezilor, dar Aniela este cu adevărat unul dintre cei trei-patru voluntari care vin efectiv la adăpostul din marginea Ploieştiului să se ocupe de câini. Alte 8-10 persoane sunt „vizitatori de weekend“, în sensul că vin la anumiţi câini cărora le aduc hrană.

Destul de puţini având în vedere că, la cel