Lumea (in special cea europeana) a stat cu respiratia taiata in asteptarea rezultatului alegerilor parlamentare din Germania. Testul a fost facut: UE nu functioneaza cu motorul german gripat! Va functiona ea cu motorul german supraturat?

Acum rezultatele sunt cunoscute: a castigat politica egoismului national. O natiune tot mai egocentrica a premiat nu un anumit guvern sau partid de guvernamant ci un model de guvernare care a permis ocuparea fortei de munca germane si pastrarea unui nivel ridicat de protectie sociala a cetateanului german, prin cresterea fortata a exportului de produse si servicii germane in conditiile scaderii protectiei sociale in celelalte state membre ale UE.

Stanga si dreapta, social-democratii si crestin-democratii (impreuna cu social-crestinii) sunt practic tot una. Formal dreapta a castigat dar asta nu pentru ca ea a fost atat de puternica ci pentru ca stanga a fost atat de slaba. Iar slabiciunea stangii isi are originea in lipsa ei de mesaj. O „stanga-caviar” – adica o stanga care ravneste la modul de viata al dreptei, criticat din varful buzelor atunci cand nu poate fi imitat – nu mai atrage cu mesajul social, cata vreme dreapta i l-a confiscat si l-a aplicat cu succes in Germania, transferand „lupta de clasa” sau confruntarea dintre munca si capital la nivelul relatiilor europene, si nu mai are la dispozitie mesajul internationalist, cata vreme a abandonat sustinerea pentru politica de coeziune a UE in favoarea asa-zisei discipline bugetare. Retorica stangista de circumstanta nu are cum gadila urechile unei societati marcate de sovinismul bunastarii.

Contopirea acestei drepte cu aceasta stanga intr-o mare coalitie nu va face decat sa puna in acord forma cu continutul. Germania este astazi o democratie nationala mono-partida. Opozitia guvernului german se afla in afara Germaniei. In Germania, puterea fara opozitie (se