Alexandru Lăpuşan

Zilele trecute s-au suprapus două evenimente, ce vizau sectorul agricol, pe care le-am considerat interesante. Primul dintre ele, la care au participat Comisarul Dacian Cioloş, Ministrul Daniel Constantin, reprezentanţii unor mari companii cu activităţi în zona agricolă şi câteva sute de fermieri, l-am încadrat în categoria acţiunilor deosebit de utile pentru agricultori. Comisarul Cioloş a adus detalii în legătură cu finalizarea noilor PAC 2014-2020, considerând că regulamentele ar putea fi supuse într-un viitor imediat Parlamentului şi Consiliului European. Într-un final miniştrii agriculturii din ţările membre au căzut de acord cu reducerea cu 5% a plăţilor directe care depăşesc 150 mii.euro (pe fermă). Această schemă nu este obligatorie pentru ţările care aplică plăţi redistributive.Concretizarea acestei prevederi în noul PNDR va fi probabil o rezultantă dintre presiunea exercitată de marii fermieri versus nevoia de a acorda un sprijin mai consistent micilor fermieri. Şi toate acestea în mediul electoral al anilor viitori în care finanţarea (campaniilor electorale) vine de la cei mari iar voturile de la cei mici dar…mulţi! Oricum, în acest moment, nu mai există impedimente ca noile PAC să nu fie aprobate de Bruxelles iar PNDR 2014-2020 să fie finalizat. Comisarului i s-a întins o capcană şi anume să facă referire la politicile agricole promovate de guvernul de la Bucureşti. Cu tact, acesta a evitat conflictul de competenţe şi a prezentat un punct de vedere (personal) în legătură cu nevoile agriculturii româneşti. Toate opţiunile Comisarului îşi pot găsi suportul în Politicile Agricole Comune. Principalele idei pe care le-am reţinut sunt: – nevoia de asociere a agricultorilor care trebuie urmată de politici de acompaniere (facilităţi fiscale, grad public mai mare de cofinanţare, etc); – politicile agricole trebuie să aibă o abordare ter