Blocarea de catre Franta a aderarii Romaniei la Spatiul Schengen este un esec major al actualei guvernari, trecut insa, cu mici exceptii, sub o suspecta tacere. Aderarea la spatiul de libera circulatie nu este un moft, o distractie suplimentara ca sa ne fataim noi mai usor prin Europa. Cat timp nu exista vize o putem face si acum destul de usor.
Aderarea la Spatiul Schengen reprezinta intrarea intr-o alta liga europeana, integrarea deplina, acceptarea ultima in clubul european. Din holul casei numita UE esti primit in salon, te asezi intr-un fotoliu, esti de facto partener egal. Si fiind acolo se intelege ca prezinti unele garantii majore de tara sigura care sunt luate intotdeauna in calcul de marii investitori inainte de a infige steagul pe harta.
Stiu, suntem intr-o perioada romantica anticorporatista, verde pe afara, rosie pe dinauntru, cand vrem noi sa reinventam capitalismul pe criterii ecologice si nationaliste. Am o veste proasta: nu se poate. Fara investitie straina te usuci, iar ea nu vine daca nu prezinti unele garantii. Faptul ca nu suntem in Schengen inseamna ca nu prezentam garantiile repective si deci ramanem in holul UE, mai aproape de usa de iesire, pana ne despaduchiem de USL.
Sigur, luata la bani marunti atitudinea Frantei e discutabila, chiar ipocrita, din mai multe motive. Dar sa ne amintim ca Franta doar completeaza grupul celor care dupa ispravile pucistilor antijustitie din vara lui 2012 se uita la noi ca la ciumati si pe buna dreptate. Daca astia sunt conducatorii pe care i-am ales dupa ce au dat de pamant cu statul de drept, ma tem ca nici nu meritam mai mult respect.
In plus, cei care ne trantesc acum un veto mare si lat nu sunt niste "nenorociti" de populari europeni care au ce au cu blanzii socialisti de la Bucuresti. Sunt socialisti si ei, de-ai d-lui Hollande, prietenul d-lui Ponta. Va dati
