Facem ce facem şi din nou ajungem la mult-discutata regionalizare şi, mai ales, la capitalele viitoarelor ipotetice regiuni. Capitalele sunt, de fapt, cele pe baza cărora se fac şi se desfac regiunile - vezi cazul Constanţei, pentru care s-a creat o regiune din două judeţe, desprinsă din actuala regiune Sud-Est, din care face parte şi Brăila.
E clar că operaţiunea de regionalizare nu este una simplă şi că USL nu are o viziune clară asupra acestui aspect. Simplă ar fi fost dacă s-ar fi făcut strict pe baza regiunilor istorice. Atunci nu cred că ar mai fi avut nimeni ceva de obiectat. Nici baronii locali, nici cetăţenii, care ar trebui de fapt să conteze cel mai mult în toată această ecuaţie, dar pe care nimeni nu-i întreabă ce vor. Olteni, dobrogeni, munteni, modoveni, bănăţeni, ardeleni etc - oamenii, dincolo de a fi pur şi simplu români, oricum s-au împărţit dintotdeauna după acest principal criteriu, cel istoric. Dacă regiunile s-ar fi configurat, în principiu, după acest criteriu, atunci s-ar fi putut face mai uşor ajustări. Poate că, de exemplu, regiunea Bucovina, care ar fi formată din două judeţe (presupunând că întreg Botoşaniul ar intra aici din start, deşi istoriceşte vorbind, Bucovina cuprindea doar o mică parte din acest judeţ) dacă ar dori s-ar fi putut uni, administrativ, cu regiunea Maramureş, formată tot din două judeţe. Cum nici cei din Sibiu şi Braşov (în jurul cărora se vrea crearea a două regiuni separate) nu ar mai fi avut multe de comentat dacă regiunea Transilvania ar fi avut capitala la Alba Iulia. Sau dacă judeţele Moldovei ar fi avut capitala la Iaşi. Ori dacă Muntenia ar fi fost coordonată de la Târgovişte, unde a fost multă vreme capitala ţării, din moment ce oricum Bucureşti - Ilfov va forma o regiune separată.
Desigur, Brăila şi Galaţi ar constitui o situaţie aparte, dată fiind apropierea celor două municipii re
