Ieșirea președintelui Băsescu în spațiul public, în principal pentru a ne reaminti că este un adept al exploatării aurifere de la Roșia Montana, mai mult a inflamat lucrurile, decât le-a calmat. Dacă ar fi fost vorba de condusul unui vapor pe valuri agitate mai că aș fi stat cu gura căscată, dar lucrurile pe care le-a spus le-ar putea afla oricine de pe net. Mai degrabă ar fi adus cu el un specialist, așa cum am văzut la una din televiziuni, specialist care ne-a spus că lucrurile sunt mult mai rele decât le știam, pentru că pe lângă vechea problemă a cianurilor mai intervine și problema acidului sulfuric format între diferiții compuși decantați în iazuri, acid care se infiltrează în pânza freatică de unde nu-l mai neutralizează nici măcar ultravioletele, așa cum spunea președintele despre cianuri…
Apariția președintelui pe o problemă atât de sensibilă și atât de tehnică a stârnit tot felul de comentarii sinistre, începând cu faptul că dacă cianurile sunt neutralizate cu razele ultraviolete, ar fi bine pentru cei care le-au îngurgitat să stea mult la soare în special dimineața, cât efectul ultravioletelor este maxim…. Habar nu am de ce vrea președintele exploatarea, pentru că tot el spune că locurile de muncă care se vor crea nu sunt suficiente ca să rupem gura bugetului, dar aproape că trasează sarcină Băncii Naționale să cumpere aurul rezultat prin exploatare.
Pentru că mi s-a părut cel puțin amuzantă teoria cu descompusul cianurilor de către razele ultraviolete, am întrebat și eu un specialist dacă este posibil așa ceva și omul a spus că președintele are dreptate. Dar, în iazuri de adâncime mică, de jumătate de metru sau pe-acolo, apa e bună de deversat în râuri după doar câteva săptămâni de stat la soare. Daca RMGC ar prezenta un proiect cu mai multe iazuri de adâncime mică, cuplat cu o viteză de exploatare mică, nu ar fi nici o problemă cu proiect
