Dirijorul, clavecinistul şi organistul Ottavio Dantone a concertat, împreună cu ansamblul Accademia Bizantina, pe 27 septembrie, la Ateneul Român, interpretând trei concerte de Johann Sebastian Bach.
Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu
Ottavio Dantone este un muzician–cercetător cu prestanţa unui om de ştiinţă şi spiritul căutător al artistului dornic de exploreze mereu. El consideră că „Bach a scris muzica perfectă, întruchipând polul ideal al veacului al XVIII-lea“.
Prezentaţi-ne, vă rog, un portret al formaţiei dumneavoastră.
Accademia Bizantina s-a născut în 1983 ca o orchestră de cameră „normală”, modernă, fără a avea un profil legat de interpretarea muzicii vechi. Dar am avut norocul să îi întâlnesc pe membrii ei şi mi-au solicitat să lucrez în vederea schimbării structurii ansamblului. Din 1996 am preluat conducerea acestui grup şi am decis să începem să folosim instrumente vechi şi să ne axăm pe valorificarea muzicii vechi printr-un studiu intens, sistematic asupra limbajului specific al acestei muzicii, ceea ce a implicat mulţi ani de muncă, de studiu, de concerte; apoi au venit primele înregistrări. Treptat, am reuşit să ne consolidăm un loc al nostru în panorama interpretativă a acestor muzici folosind instrumente originale.
Originale sau copii?
Când se vorbeşte despre copii ale unor instrumente vechi, este de fapt cazul unor instrumente „originale”, construite după modelul şi în maniera celor vechi şi care sună ca ele, chiar dacă nu au „vârsta” celor din epoca respectivă. Ceea ce este important până la urmă nu se referă la vârsta instrumentelor ci la tehnica, stilul, sunetul şi la crearea acelor condiţii care să permită exprimarea muzicii baroce într-o manieră inteligibilă. Eu spun mereu că importantă nu este recuperarea muzicii în sine, a instrumentelor, ci aducerea ei la studiul de a o f
