„Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri. Pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine.” Elena Băsescu

Cu adevărat magic la romani este că, indiferent de eşecuri şi succesuri, ei vor să „vorbesc” cu tine, chiar şi atunci când tu nu vrei să vorbeşti cu ei. Dacă nu cu tine, atunci despre tine, sau măcar degeaba. Cel mai mult le place romanilor să vorbească despre chestii care le sunt total străine sau din care nu înţeleg absolut nimic, dar le sună bine. Printre aceste lucruri se numără politica, femeile, fotbalul, muzica sau chiar religia. Cel mai amuzant este românul preocupat de viaţa extraterestră, fără să bănuiască faptul că adevăraţii extratereştri suntem chiar noi. Ahtiaţi să ne integram în diverse uniuni, să fim „în rândul lumii” şi în graţiile marilor puteri, am uitat de legătura noastră cu pământul.

Am ajuns să ne cumpărăm teren pe lună, de parcă străzile noastre româneşti nu ar fi fost suficient de bune. Am acceptat să fim groapa de gunoi a Europei, ca şi cum nu ne-am fi descurcat strălucit cu a ne îngropa în propria mizerie. Dar aşa-i românul: tip ospitalier, permisiv, supus când e vorba de „puteri străine”, dar nemilos când vine vorba de compatrioţii săi. Românul se prinde greu şi face urât atunci când se prinde. Singura parte bună din toată povestea este că atunci când face urât, el este foarte inventiv. Atunci pare să-şi concentreze întreaga înţelepciune, cultură şi creativitate, dând pe goarnă înjurături dintre cele mai savuroase. Când te uiţi la el de la distanţă, îţi spui că pare genul de individ dotat cu un vocabular sărac. Ca să îi testezi abilităţile reale nu trebuie decât să îl provoci. Poţi să îl întrebi ce carte a citit ultima dată sau ce părere are despre treaba cu Roşia Montană. În 9 din 10 cazuri, el va lua aceste întrebări ca pe un afront. Probabil va începe să-ţi explice că el munceşte şi n-are timp de cai verzi pe