Una dintre cele mai mari probleme ale basarabenilor era, până recent, aceea de a-şi identifica inamicii şi, implicit, aliaţii. Poate cea mai perfidă "victorie" a comunismului a fost aceea de răsturnare a valorilor morale ale unei populaţii cu principii etice şi sociale impecabil definite în mileniile de existenţă în spaţiul spiritual al civilizaţiei româneşti.

50 de ani de umilinţe, batjocură şi inseminare a neîncrederii în valorile proprii au fost de ajuns însă să basculeze nu doar autorespectul, ci şi confidenţa în etaloanele de ierarhizare în bune şi rele a gesturilor celor din jur. Pentru oricine vine din afară este evident că, dincolo de ospitalitatea ca exerciţiu obligatoriu faţă de cei care le calcă pragul, trebuie să treci de un adevărat purgatoriu pentru a dovedi că meriţi investiţia de suflet a unui basarabean. Chiar şi în aceste condiţii, trebuie să fii foarte atent să nu abuzezi de statutul tău, la primul semn că respectul tău este incomplet, pe care fii sigur că îl pândeşte, vei pierde tot ce ai câştigat cu atâta trudă. Reflex involuntar al unei bucăţi de neam care a trecut prin crunte perioade provocate de cei veniţi să îi "ajute".

Parte din reticenţa pe care moldovenii din estul Prutului o manifestă faţă de Uniunea Europeană este rodul lipsei de încredere în propriile capacităţi. Cei care decenii la rând au fost insultaţi, mai pe la spate, dar mai ales pe faţă, de veneticii paraşutaţi aici ca să îi "civilizeze" sovietic, sunt mai greu de convins că scopul revenirii în sânul lumii normale e atât de accesibil cum pare în media. E evident pentru orice locuitor dintre Prut şi Nistru cu coeficient de inteligenţă mai mare decat numărul de la pantofi că nu poţi să faci comparaţii din niciun punct de vedere între cele două proiecte - luaţi-le cum vreţi, economice, geopolitice – care stau în faţa Republicii Moldova în această perioadă, UE şi Uniunea s