Dacă în rapoartele oficiale poziţia Academiei Române este exprimată ferm împotriva proiectului minier, Ionel Haiduc, preşedintele instituţiei, lasă deschisă şi varianta exploatării, inclusiv cu cianură, dar folosită în mod responsabil.

Cei care vor să-şi formeze o părere despre proiectul minier de la Roşia Montană întâmpină o problemă: identificarea unei surse credibile şi competente din care să-şi extragă informaţiile. Compania are interesele ei, politicienii sunt corupţi, presa nu mai are credibilitate, ONG-urile sunt finanţate de personaje controversate. În această mare de suspiciuni, punctul de vedere al Academiei, cel mai înalt for ştiinţific şi cultural pe care îl are România, a fost pentru mulţi un punct de reper.

Academia şi-a exprimat opinia încă din 2004, când a emis un raport în care recomanda abandonarea proiectului Roşia Montană din motive economice, ecologice şi culturale. Poziţia Academiei a fost luată în seamă şi de comisia de analiză tehnică de la Ministerul Mediului, unde a recomandat neacordarea avizului, iar săptămâna aceasta preşedintele Ionel Haiduc va fi chemat la comisia parlamentară care analizează proiectul.

Academia nu s-a limitat la raportul emis în 2004 şi, trei ani mai târziu, s-a aliat cu Fundaţia Soros pentru a deschide un centru de informare la Roşia Montană. O acţiune care îi pune la îndoială credibilitatea, având în vedere că George Soros, finanţatorul fundaţiei, este un om de afaceri cu interese în industria minieră, acuzat şi de influenţarea protestelor de stradă prin ONG-urile pe care le finanţează.

Am căutat răspunsuri la preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, însă în spatele rapoartelor oficiale, poziţia acestuia se amestecă în haosul general. Cianura este foarte periculoasă, dar am putea să o folosim dacă am fi disciplinaţi. Valoarea arheologică a zonei este inestimabilă, dar am putea să mai închi