Acuma să trecem de truismul că tot Bănăţeanul cunoaşte Buziaşul. Pentru că, până la urmă, poate e cazul ca povestea să treacă de Banat. Şi pentru că cei care s-au oprit la cele de demult e bine să vadă ce oferă Buziaşul acum. Merită!

Hai să vedem ce găseşti aici, să povestim ca şi cum celălalt n-ar şti încă nimic, n-ar fi fost niciodată aici. Şi asta pentru că, în afară de bănăţeni, mai avem şi o mână de oameni din Crişana, din Transilvania cea mare, din Regat, din Dobrogea (de ce nu?), din Moldova şi chiar din străinătate, ce s-ar putea să vrea să găsească, în drumul lor, înspre sau dinspre Timişoara, un loc frumos şi din care să iasă şi cu beneficii pentru sănătate.

Pentru că, la Buziaş, aflat la 33 de kilometri de Timişoara, combini şi darurile naturii dar şi cele pe care a hotărât omul să le facă, pe marginea lor. Ai aici, extrem de aproape de drumul naţional, o pădure cu alei. O pădure pentru care nu trebuie să mergi spre vârful muntelui, la marginea căreia poţi parca, faci câţiva metri şi ai ajuns brusc într-o mare de verde. Iar aleile nu sunt aşa, o panglică de ciment şi atât, cum ai putea să-ţi imaginezi, ci o colonadă care acoperă trecerea ta, un fel de cerdac prelung, un balcon dantelărit şi acoperit de un frumos acoperământ oriental, ce te face să simţi că totul pare rupt dintr-o poveste.

Bun, şi unde duc aleile astea superbe, de patrimoniu naţional şi internaţional, care te lasă a vizita parcul şi pe timp de ploaie? Păi… la izvoare, printre altele. Pentru că Buziaşiul e o staţiune balneoclimaterică de renume, cunoscută la noi, în Banat, sub semnul Phoenixului, adică al renaşterii.

Aici veneau de multă vreme să se trateze cei cu afecţiuni cardiovasculare, ale tubului digestiv, ale aparatului reproducător. (Poate de aceea am şi avut o discuţie înflăcărată cu una dintre cele care lucrează acum în fostul Hotel Grand, locul de unde se condu