Ce insulă nu s-a simţit criza, iar anul acesta a fost cel mai bun din punctul de vedere al numărului de turişti„, îmi spune Costas Hatziemmanouil, primarul insulei Thassos, deşi nu are o aproximare a celor care au vizitat insula. Primăria, aflată în capitala Limenas, are aerul de provincie al instituţiilor româneşti, iar personalul - trei personaje feminine - cărau dosare dintr-o parte în alta.
„Vrem informaţii despre turism, bugete, fabrici de ulei de măsline sau despre fabricile de marmură de pe insulă„ - am spus noi, reprezentanţii mai multor publicaţii economice din România, veniţi să ia pulsul crizei de pe insulă.
De profesie dentist, dar scriitor din pasiune, cu mai multe cărţi publicate, primarul ne-a întâmpinat cu recomandări de vizitare a zonelor încărcate cu istorie şi, pentru că auzise că ne interesa economia, ne-a recomandat să mergem la muzeu, unde găseam una dintre cele mai vechi legi ale comerţului cu vin. Am apreciat ospitalitatea grecească, dar cine scrie legile economice actuale? Întrebare fără răspuns.
VORBIM ÎN SCHIMB DESPRE TURISM. „DEPINDE... DE ŢĂRILE DIN CARE VIN TURIŞTII, TURISMUL CARE SE FACE AICI ESTE PENTRU TOATE NIVELURILE SOCIALE, PENTRU TOATE GUSTURILE„, ne-a răspuns primarul la încercarea de a afla cât câştigă insula din turism. L-am întrebat apoi cât câştigă din industria cu marmură, prin cele 13 fabrici de pe insulă. Faţa i s-a luminat şi ne spune că intrarea de la Mecca este făcută cu marmură din Thassos. Dar producţia, evident, depinde de comenzi. Care depind de exporturi.
Pentru care nu avea o valoare exactă. Să trecem la lucruri mai simple, ne-am spus. Care este producţia anuală de ulei de măsline? „Depinde de soare, de vânt...„, replică primarul, iar când l‑am întrebat numărul exact al fabricilor, a început să le numere pe degete. A ajuns la opt, dar a fost totuşi contrazis de cons
