Săptămâna trecută a fost plină de evenimente notorii.
Mihail Saakaşvili le-a arătat de la tribuna ONU politicienilor noştri cum trebuie să se comporte conducătorul unui stat independent, deşi preşedintele georgian a uitat să menţioneze că şi Moldova se află sub ocupaţie rusă, în ciuda promisiunilor făcute de Rusia încă la summitul OSCE de la Constantinopol, din 1999.
Accentuez, Constantinopol, în arabă şi turcă Kostantinya, şi nu porecla grecească turcizată cu care este obişnuit a se numi, pentru a-i satisface poftele uzurpatorului Mustafa Kemal Paşa Ataturk. Apoi, SUA şi Iranul au reluat legăturile diplomatice, spre frustrarea totală a familiei Bush(ilor), a căror "axă a răului" pare să se clatine serios. În sfârşit, întâlnirea istorică dintre Papa Francisc I şi Patriarhul Ioan X al Antiohiei, al cărui frate, mitropolit de Aleppo, a fost răpit de "democraţii" rebeli sirieni.
Dar nimic nu se compară cu începutul sesiunii de toamnă-iarnă a Parlamentului Republicii Moldova, pe fondul revoluţiei de catifea demarată de comunişti prin troleele chişinăuene. Vacanţa prelungită până aproape de sezonul de încălzire, s-a încheiat şi aleşii partidelor şi-au reluat munca. Şi au început-o în cel mai original mod, după ascultarea imnului de stat solicitând O PAUZĂ. O fi poate imnul nostru peste măsură de lung, poate şi neplăcut pentru unii, dar problemele care necesită rezolvate sunt mult mai mari şi mai neplăcute.
Mai mult, pauzele luate pentru discuţii în cadrul fracţiunilor pe anumite chestiuni stringente, se mai şi prelungesc, probabil din cauza cozilor de la cantină, pentru ca în final dezbaterile să fie amânate pe o altă zi. Ca să facem o comparaţie, Senatul roman delibera pâna le miezul nopţii, şi relua a doua zi de dimineaţă discuţiile, până la adoptarea unei decizii.
Nu pot lipsi desigur nici absenţele de la şedinţe. Motivele sunt mu
